pup(in)CondURistii lui Bas(in)el

Nea Caisă are susţinători. Nea Caisă CHIAR are susţinători. După toată fanfaronada pe care-am mâncat-o pe pâine vreme de 5 ani, după toate scamatoriile şi tumbele prezidenţiale, a realizat si marinerul ăsta ceva: s-a ales cu nişte simpatizanţi de toată frumuseţea. Îi vom cunoaşte după cele ce urmează:

Scutul anti-rachetă PSD-istă, PNL-istă, independent-istă Udrea care de fapt nu e Udrea

Gradul maxim de penibilitate în această campanie electorală s-a atins acum câteva zile la emisiunea lui Turcescu in care ia cuvâtul, prin telefon, “o doamnă” ale cărei timbru vocal, pelticism şi inflexiune erau identice cu ale doamnei Elena Udrea. “Doamna” despre care vorbim îl pupa mediatic în cONDur pe eroul sufletului ei, preşedintele turmentat. Cu toatea astea NU era Udrea, însă o admiră mult pe blondină şi şi-ar dori să se “lupte” aşa cum o face ministresa.

Să fii Udrea, să suni la Turcescu, să te pretinzi altcineva decât Udrea – asta nu denotă doar rahatul aflat în cantităţi industriale  sub copita băsesciană, ci şi disperarea marinerului. Şi unde-i disperare, acolo-i şi umor. Omoru` mai încolo.

Primarul porno şi primarul cu şerveţelul

Nu întâmplător noul premier desemnat este Liviu Negoiţă. Ştim că “portocala mecanică” a politicianului cu suflet de artist care cântă colinde şi recită poezii pe EtnoTV a sfârtecat, nu doar o dată,  carnea zemoasă dintre picioarele vedetei porno, Laura Andreşan. Aceasta a declarat cu mâna pe suflet (da, ACEA mână) şi plină de emoţie, că dom`primar îi este un client fidel. Zic “plină de emoţie” nu pentru că virilitatea lui Liviuşor ar fi cine ştie ce, ci pentru că nimfa sălbatică s-o fi gândit că poate-poate va primi şi ea o funcţie care să i se potrivească mai bine cu meseria pe care-o are acum, poate o ministră ceva. Dacă Udrea a putut, ea de ce n-ar putea?

Primarul cu şerveţelul este cel întotdeauna pregătit cu batiste, hârtii, şerveţele pe care să le folosească la bătutul din palme-al Marelui… ăăăă… Dictator. Este tipul de lingău care s-ar coborî până-ntr-acolo încât ar şterge noroiul de pe pantoful prezidenţial, ar trage-un scuipat sfârâitor şi-apoi ar da luciu cu propria-i mânecă. Întotdeauna va practica servilismul ieftin şi va schelălăi bucuros în timp ce va înfuleca oasele de la masa stăpânului.

Baba isterică de la Alimentara

Asta este o-ntâmplare reală la care-am luat parte, fără să vreau, aseară. La Alimentara de lângă blocul meu, o cucoană îşi cerea drepturile-n faţa vânzătorului: vroia banane. Cum banane nu mai erau pe tejghea, baba a-nceput a face-un aşa tărăboi, încât până şi urechile-mi surescitate de muzica din căşti au vibrat mai acut la scandalul provocat de isterica impulsivă. Cum-necum, nebuna a chemat poliţia. Agita în mâini o pungă de la PD-L, aclamând printre bale şi ochi injectaţi “mă duc la Băsescu, spurcaţilor, are el ac de cojocul vostru, netrebnicilor! Nici măcar nu mă băgaţi în seamă (?!)” – asta-n contextu-n care poliţaiul, văzând că baba e scrântită, şi-a aprins o ţigare şi se conversa cu vânzătorul tinerel. În sfârşit, circul s-a încheiat pe fondul drăcuielilor duduii la adresa tinerimii depravate şi-a poliţiei şi omagierea singurului ei Erou Salvator – Băsescu. Cu care, între noi fie vorba, dacă are noroc, o să-mpartă acelaşi salon la Spitalul 9.

Prostimea – Psihoză în masă

Aici cuvintele chiar sunt de prisos. Priviţi mai jos: