Încă nu-mi pot reveni după pierderea lui yahoo360, durere mai ceva decât cea prilejuită de dispariţia lui Jacko. Aşa încât, ca doliul să fie complet prin intensitate şi conţinut, mă văd nevoită să fac lucrul de care mi-e frică cel mai tare: să pun punct şi blogului ăstuia.
Ce-ar mai fi de notat: azi-noapte am avut un vis foarte mişto, dar foarte mişto, drept pentru care dimineaţa mi-a fost un adevărat deliciu cu Robert Plant şi “Sea of love” pe buze. Spre amiază lucrurile-au început să ia o turnură destul de proastă, transformându-se chiar într-o catastrofă din punct de vedere emoţional. Şi nici măcar nu e 13. A culminant cu o fraza ce-mi aparţine, care-ar putea face ocolu` pământului şi-ar putea câştiga chiar câteva premii Pulitzer cu puţin noroc:
eu oricum is optimista, asa in “delasarea” mea. acuma inca ma formez, o sa devin buna si apoi f buna si sper c-o sa-ncep sa produc si bani, nu numa` serotonina !
Mai smulg totuşi o promisiune din rărunchi şi fac afirmaţia asta: o să reîncep să scriu aici atunci când o reîncepe şi Ovidiu Rădulescu să scrie pe al său blog.
Pentru ca să folosesc iar cifra 3:
… actually, era o glumă. asta e de fapt piesa la care mă gândeam:
o sa inchid postul asta oricaror comentarii. nu vreau smiorcaieli literale pe-aici. mi le puteti transmite, eventual, personal
Comentariu�Comentarii de Alexa — iulie 15, 2009 @ 8:05 PM |
nu numai ca am fost vecini in viata anterioara, dar acum sutem si fratiori de tema
Comentariu�Comentarii de [idiot] — august 6, 2009 @ 10:08 PM |