
Eu o să-mi pun rochia aceea bleu cu flori mari galbene pe care n-am purtat-o încă niciodată. Îmi voi lua sandalele negre, acelea care au în constituţia lor doar 3 bretele, sandalele acelea pe care dacă le pun în picioare mă simt ca şi când aş fi desculţă. Părul îl voi lăsa pe spate, despletit, aşa cum e el: ondulat şi de culoarea castanelor rumenite. N-o să port bijuterii, n-o să mă fardez deloc. Poate doar un strop de roşu pe buze.
Nu vom lua propriile maşini, pentru că cei care se joacă nu au încă permis de conducere, ci voi trimite taxiul după tine. Tu o să-ţi pui, sper, blugii albaştri şi tricoul verde-închis, cel puţin decolorat, pe care-l purtai ultima oară când ne-am văzut. O să luăm deci taxiul şi-o să plecăm în lumea largă. Unde nimeni n-o să ne recunoască nicicum. Ne vom putea plimba liniştiţi şi ne vom ascunde pe după copaci, apoi ne vom sări unul în faţa altuia Bau!, ne vom juca de-a prinselea printre ferigi, iar după ce ne vom fi săturat de asta, mă vei lua de mână şi vom sta aşa lungiţi pe iarbă uitându-ne la cer şi dându-le norilor forme şi nume care ni s-ar părea nouă c-ar semăna cu obiecte cunoscute.
Ne vom da în scrânciobe şi tobogane, ne vom învârti într-un dans ameţitor până când răsuflarea ne va fi devenit greoaie. Apoi vom cumpăra sticksuri şi vom hrăni raţele şi porumbeii cu firimiturile lor. Vom merge pe câmpul înverzit din copilăria mea şi ne vom da pe căpiţele de fân aurii, chicotind atunci când sătenii vor veni cu furcile să ne jupoaie. Vom coborî apoi la pârâu şi-o vom lua în susul lui, amuzându-ne de brotăceii care stau tolăniţi la soare. Ne vom bate cu apă şi vom râde copios. Îmi vei culege un mănunchi de mierea-ursului şi-mpreună ne vom ţuguia buzele pentru a suge laptele dulceag din florile mov.
Iar când vom obosi de-a binelea, ne vom aşeza pe iarba proaspăt cosită sub un nuc bătrân, eu îmi voi odihni creştetul în poalele tale, iar foşnetul pădurii şi al frunzelor şi-al ierbii ne va fi dat energia necesară pentru a lua-o din loc înc-o dată.
Hai să ne jucăm deci! Hai, zi-mi că vrei!











Salut!E prea simplu si putin jocul asta al tau
Comentariu�Comentarii de Lucy — iulie 9, 2009 @ 2:53 AM |
nene, nu dormi la ora asta?
)
mai asculti Radio Dada?
si de ce e prea simlu si prea putin, ma rog?
Comentariu�Comentarii de Alexa — iulie 9, 2009 @ 2:56 AM |
Ba e absolut sublim. Imi aminteste de copilarie cand ma jucam cu varul meu preferat…
Comentariu�Comentarii de afreuda — iulie 9, 2009 @ 4:38 PM |