
înjunghia-m-ai pe la spate cu degetele-ţi lungi şi delicate
sili-mi-ai mâinile să se încolătăcească în jurul gâtului tău
adulmeca-mi-ai părul în timp ce mă trânteşti de dulapul greu din lemn
zbiera-mi-ai în surdină că mă vrei
înşfăca-mi-ai mijlocul şi sfâşia-i-ai zdrenţele ce-l acoperă
zdrobi-mi-ai buzele cu flămânzeală
tăia-mi-ai respiraţia cu limba-ţi în văpăi
linge-mi-ai gâtul lung şi lobii urechilor
muşca-mi-ai sânii până aproape de sângerare
îngropa-ţi-ai chipul între pulpele mele
fute-m-ai.
abia apoi mă poţi lua în braţe.











un prieten de-al meu (genial de altfel, absolvent de institut de teologie) tocmai a găsit o corespondenţă între poemul de mai sus şi un verset din Cântarea Cântărilor care zice cam aşa (într-o traducere mai veche): sui-m-aş în finic şi apuca-i-aş crăcile!
isn`t it cute? haha
Comentariu�Comentarii de Alexa — iunie 27, 2009 @ 11:42 PM |
distractia noastra din sambata aia noaptea..dimineata…
motivul care ne/a reunit intr-o conferinta cum numai skype poate sa o realizeze. e putere
Comentariu�Comentarii de Laura — iulie 1, 2009 @ 7:10 PM |
clar!
nevroza alexei ne-a unit
Comentariu�Comentarii de Alexa — iulie 1, 2009 @ 10:51 PM |