mai 29, 2009
mai 28, 2009
it’s so funny how we don’t talk anymore
nu ştiu dacă-ţi aminteşti eu îmi amintesc ca şi când s-ar fi petrecut ieri seara aia când a trebuit să mergem la C. să ne întâlnim cu D. şi cum m-am urcat în maşină bâiguind în surdină un salut şi astea au fost singurele cuvinte ce ni le-am spus preţ de-o oră până am ajuns la C. tu fierbeai ai deschis geamul traficul era insuportabil la naiba de ce-i atâta aglomeraţie în oraşul ăsta nenorocit la radio se cântau ceva romantisme schimbai posturile ca un îndrăcit dar până la urmă tot pe alea romantice le lăsai eu aş fi vrut să cobor din maşină să iau un taxi s-o iau pe jos numai să scap de penibilitatea aia tăcerea sufocantă dintre noi şi muzica ce vorbea în locul nostru am scos din geantă cartea lui puric şi (mai mult…)
mai 27, 2009
mai 26, 2009
Google şi Parada gay 2009
Pentru că ultimile căutări pe google ce trimit către acest site abundă de:
- parada gay bucuresti
- parada gay 2009 romania
- gay fest bucuresti 2009
- parada gay
- homosexualii au defilat
- homosexuali
- lesbiene
- comunitatea homosexualilor din romania
şi alte picanterii de ăst gen, pentru că anul ăsta nu am nici o povestioară interesantă despre ce s-a petrecut în cadrul Gay Fest, în sfârşit, pentru că evenimentul în sine nu a mai constituit o sursă de interes pentru mine, vă ofer totuşi spre vizionare celor care mă găsiţi pe Google cu-ajutorul cuvintelor de mai sus, o producţie care mie mi s-a părut mai mult decât interesantă. Şi care abordează tema homosexualităţii într-o altă manieră decât cea prezentată în cadrul paradei de Sâmbătă.
Vizionare plăcută! Şi constructivă, dacă nu cer prea mult.
mai 25, 2009
Ce-am mai văzut
What dreams may come: când crezi că ai tăria necesară pentru a vedea, într-un film ce-i drept, că dragostea e mai tare ca moartea. Întortocheli metafizice şi psihologice şi multă, multă culoare. Prea dureros totuşi. Prea.
Great Expectations: când ţi se pare că totu-i predestinat şi vrei ceva care să-ţi confirme schema asta. Când ceea ce vezi în ochii unui copil sunt urme ale unei suferinţe adânci. Când aştepţi totuşi un final fericit şi-l mai şi primeşti.
Die Welle: ca să vezi ce înseamnă Manipularea în toată splendoarea ei; şi ca să te simţi din nou tânăr şi neînfricat. Şi despre patologic totuşi. Genial.
Songs From The Second Floor: când ai chef de poezie cântată şi de poezie transpusă în imagini; un film ce se potriveşte de minune să fie văzut acum, pe criza economică. Când vrei să afli ce-nseamnă să-ncerci să-L vinzi pe Dumnezeu. Când ţi-e dor de Berman, dar vrei să vezi altceva decât Bergman. În sfârşit, când vrei să vezi o capodoperă a cinematografiei suprarealiste.
Bună dimineaţa

— cum arată o dimineaţă de Luni cu-adevărat promiţătoare—
Fluturăm ziarele de dimineaţă şi constatăm printre sorbiri scurte de ceai următoarele:
Populaţia Pământului se va reduce considerabil datorită noii Apocalipse – gripa porcină. Uraaa, trăiască Darwin şi adepţii lui, selecţia naturală va triumfa înc-o dată. Adio cozi la supermarket, adio trafic aglomerat, adio… îmbulzeală. O să ajungem la 1 miliard de oameni şi dacă gripa nu va fi în stare să-şi atingă ăst scop, o vor face fraţii noştri coreeni cu următorul test nuclear subteran.
Situaţia e la fel de roz şi în spaţiul nostru mioritic proaspăt europenizat unde, (mai mult…)











