girl with kaleidoscope eyes

februarie 21, 2009

Trece vremea, dar… n-am să uit

Categorisit la muzică, religie — Alexa @ 12:14 AM
Tags: ,

enthousiasmos

Muzica înalţă, muzica dărâmă, muzica sfâşie, pătrunde în cele mai umbroase unghere ale sufletului şi vindecă sau distruge, ţinteşte direct la centrul amigdalian – centrul emoţiilor umane şi produce schimbare. Muzica merge mai departe decât o poate face raţiunea. Dar pe lângă toate astea, când muzica apropie de Divinitate, o…! Ce nestăvilite simţiri se nasc! Ce întortocheli metafizice se produc!

Muzica adventiştilor se remarcă prin faptul că… muzica prin ea însăşi e o rugăciune. Adică un mijloc de a comunica cu transcendentul, de a-l atinge şi chiar de a-l pătrunde. De-a lungul vremii am fost pasionată de muzica bună în general, dar mai ales de o anumită formaţie care cântă muzică sacră. Ea se numeşte Enthousiasmos. Un grup de studenţi la teologie, pe vremea când s-au înfiinţat, îşi adunau talanţii pe care Dumnezeu li-i dădură, într-o singură dorinţă: aceea de a împărtăşi bucuria lor celor din jur cu maximum de entuziasm. Erau tineri atunci, au devenit buni, foarte buni. Au susţinut concerte, în ţară şi străinătate, eu eram încă mică, însă le ascultam piesele până la epuizare. Azi încă le mai ştiu aproape toate versurile din toate piesele şi-i ascult ce-acelaşi interes cu care o făceam cu ani în urmă.

Enthousiasmos a dispărut ca grup, cei mai mulţi dintre ei aflându-se acum în SUA ca pastori admirabili, Marius Stănescu remarcându-se şi în domeniul televiziunii prin emisiunile pe care le realizează, emisiuni urmărite cu mare interes de mulţi, Gâdea – care obişnuia să prezinte concertele băieţilor – director Antena2, Petreacă pastor cunoscut peste hotare.

A trecut vremea peste Enthousiasmos… cu toate acestea, interesul faţă de muzica lor deosebită şi mai ales faţă de efectul ce l-a avut muzica lor asupra multor suflete i-a făcut să… se adune din cele 4 zări(cum spune-o vorbă). Aşa că, acum, aşteptăm cu sufletele la gură, revenirea lor în forţă. Poate o formulă nouă, poate cea veche reunită, oricum ar fi, muzica lor… va rămâne muzica noastră.

Şi acum pe final ca să fiu şi puţin subiectivă: e formaţia mea preferată azs românească. Ever.

Câteva piese favorite, daţi click pentru audiţie:

1. Condamnatul de pe Golgota

2. În palma Ta

3. N-am să uit

4. Vine iar

1 comentariu »

  1. daaa!:D si mie imi placeau..si imi plac la fel de mult si acum sa ii ascult…cand am inceput sa vin la biserica,cu ei am avut primul meu cd cu muzica azs…ce mult il pretuiam :x

    Comentariu�Comentarii de Laura — februarie 21, 2009 @ 1:45 AM | Răspunde


RSS pentru comentariile din acest post. Urmăreşte URI

Lăsați un comentariu

Bloguieşte pe WordPress.com.