Comentarii pentru: Istoria primului meu “te iubesc”

de: Edi

Edi — Mon, 07 Dec 2009 17:51:49 +0000

Draguta postare. M-a destins. Frumos scris

de: [idiot]

[idiot] — Fri, 27 Feb 2009 01:16:43 +0000

incredibil… eu nu stiu daca la varsta aia percepeam figurile, daramite personalitatile celorlalti! si iata ce citesc acum eu la ora 3 noaptea )

de: De citit… « Explo blogger

De citit… « Explo blogger — Thu, 27 Nov 2008 10:34:28 +0000

[...] De citit… Posted 27 November 2008 Filed under: copii, love | Tags: te iubesc | Un articol superb, scris de Alexa. Imi trezeste amintiri emotionanteeeee (. Istoria primului meu “Te iubesc”. [...]

de: Ani de liceu - amintiri cu smoală « girl with kaleidoscope eyes

Ani de liceu - amintiri cu smoală « girl with kaleidoscope eyes — Thu, 27 Nov 2008 00:04:24 +0000

[...] ani de liceu, autenticitate, despre prietenie, lidia, prietenie După “istoria primului meu te iubesc” a urmat şcoala primară, apoi cea gimnazială asupra cărora nu-mi voi opri acum peniţa [...]

de: Alexa

Alexa — Mon, 17 Nov 2008 22:06:28 +0000

Cronicarul, eu mergeam la gradinita doar 3 ore pe zi… adica, de la 9 la 12. Restul zilei era dedicat bocanelor de-acasa… sau de pe strada… (va urma si despre aceasta un entry )

Cum sa nu mai tin minte de Sticluta cu otrava? Cum toti ne prindeam de degetele vreunui coleg de parca ar fi fost singurul nostru sprijin din intreg Universul si cum la “otrava” o tasneam toti care incotro ca bezmeticii…

Mai jucam un joc care se chema “rufele si lupul” sau ceva de genul asta, si noi ne intindeam pe gard “la uscat”, noi fiind rufele, si cica, venea lupu` sa ne fure. Si cand il vedeam pe lup, o rupeam la fuga. Cam aceeasi treaba cu Sticluta cu otrava.

A, ca sa nu mai zic de Elasticul, Batistuta, Sotron si cate alte jocuri si joculete inventate de noi.

sweet memories

de: Cronicarul

Cronicarul — Mon, 17 Nov 2008 21:59:42 +0000

Foarte frumoasa povestea ta. Eu nu ma indragostisem de nimeni la gradinita, imi placea sa ma joc, sa dorm dupa-amiaza, dar aveam o mare problema cu meniul de acolo, astfel incat intr-o zi am vrut sa ma furisez spre casa

Apropo de ‘Sticluta cu otrava’. Mai tii minte cum se juca?

de: Alexa

Alexa — Mon, 17 Nov 2008 21:14:06 +0000

@Brandusa: aveam 6 ani, WTF?!? La mintea mea de atunci, tot ce misca si avea… cocosel, imi era dusman!

Ca sa fiu sincera, nici acum lucrurile nu s-au schimbat foarte mult… ))

de: Brenda( Brindusa)

Brenda( Brindusa) — Mon, 17 Nov 2008 10:04:28 +0000

wow, draga mea alexa, mi-a placut lectura din aceasta dimineata. am citit cu mare placere ce ai scris, si pot spune, ca m-ai trimis cu gandul in acele timpuri de mult apuse, cand totul se rezuma la o simpla poveste sau un simplu si banal basm. cu totii eram atat de puri si curati la suflet, chiar daca inca de pe atunci aveam antipatii sau simpatii. veneau tot dintr-o puritate specifica varstei.
si…uitandu-ma la print, sa stii ca era tare simpatic…:p….deci, nu-nteleg de ce atata plans pe capul tau ca un asemenea “bombonel” te placea …….

de: George

George — Sun, 16 Nov 2008 20:37:03 +0000

cu adevărat înduioşător !

de: Alexa

Alexa — Sun, 16 Nov 2008 20:06:55 +0000

hai mă sorm`meo, că Bogdanelul meu (păpuşa) nu avea treabă cu Bogdănelul despre care e vorba aici.

Era lui Bogdănel (păpuşa) apusese cu mult înainte să apară acest… prinţ.La 6 ani, deja mă jucam cu păpuşi vii. Şi da, îmi amintesc cu ce durere am plâns când fata aia “păduchioasă” mi-l furase şi cum l-am recuperat după câteva zile mâzgâlit tot şi murdar şi cu hainele zdrenţuite… Şi cu câtă grijă l-am spălat apoi şi l-am îngrijit…

Oh, dulce fantezie copilărească!