La mulţi ani, Roxy!

Azi iubita mea surioară împlineşte onorabila vârstă de 18 ani. Unii zic că asta e vârsta de la care poţi să-ţi iei viaţa în frâie, întrucât, ai devenit major. Nu e şi opinia mea, dar fiecare cu ale lui. În orice caz, de astăzi, oficial, Roxy e majoră.

Şi deja viaţa i-a urat “bun sosit” în rândul celor adulţi (deci responsabili) de la primele ore ale zilei când eu (ca un adult responsabil ce sunt) dormeam dusă. Cum? A-mpins-o spre Oficiul Poliţiei… Nu, n-a săvârşit nici o infracţiune! Doar îşi depune dosarul pentru permisul de conducere! Aşa că… îşi va aduce cu siguranţă aminte de majoratul ei pe care şi l-a petrecut, în mare parte, în faţa ghişeului aşteptând să-i vină rândul, şi probabil, vorbind de dulce în toate felurile posibile birocraţia noastră cea minunată. E bine totuşi că s-a întâmplat aşa. Cu ocazia asta, o să uite că azi este (sau ar trebui să fie) cea mai deprimantă zi din viaţa ei. Nu văd motive de sărbătoare în asta. De aceea eu nu am făcut nici un fel de petrecanie în ziua când am făcut 18.

Eu îi urez “la mulţi ani” şi minte multă. Şi să mă ierte pentru toate palmele pe care şi le-a luat de la mine, palme care, în dreptul ei, au fost mult mai usturătoare decât în dreptul oricui altcuiva. Şi să vină în Bucureşti la facultate, pentru că Iaşu` sucks. Şi să ia nenorocitul ăla de permis. Şi să-şi găsescă un băiat frumos. Cu care să fie fericită. Mai fericită decât mine le 20 de ani.

În rest, ea e sor`mea şi nimic nu va schimba asta. I love her!