Dilemă dilematică

Oare dacă mă voi prezenta la examenul de Psihologie experimentală şi voi vorbi despre experimentul profesorului Persikov care a descoperit “raza vieţii” în întunecatul său laborator, rază care avea să transforme conţinutul unor ouă de găină în anaconde gigantice invadând satele dimprejurul Moscovei şi înfulecând tot ce le ieşea în cale, voi căpăta o notă de trecere? Nu ştiu ce-i ăla sensoriomotorial tester şi nici cum se foloseşte, însă când mă voi fi aflat în faţa unui astfel de aparat şi va trebui să-mi dovedesc aptitudinile de experimentator, aş putea oare să spun povestea lui Şarikov, un biet câine maidanez, care odată ajuns pe masa de operaţie a doctorului Filipp Filippovici, prin nu-se-ştie ce mistere ale hipofizei, a căpătat însuşiri omeneşti? Despre faptul că un doctoraş a devenit demiurg peste noapte datorită unor testicole aparţinând cadavrului unui cheflegiu?

Aş impresiona oare atât de mult pe distinsul meu profesor cu experimentele literare ale lui Bulgakov încât îmi va încununa ieşirea din sala de examen cu zâmbete ştrengare? Încât lacrimi îi vor şiroi pe obrazul drept odată cu descoperirea epocală a faptului că studenta pe care-a văzut-o pentru prima oară la faţă a fost născută pentru a experimenta orice cotlon obscur al black-box-ului uman?