Şi ziua de azi trecuse la fel ca toate celalte. O ameţisem, o ucisesem prin felul mediocru de a-mi duce existenţa. Căci, uitându-ma în urmă, nu găsesc decât un buchet alcătuit din infinite flori metamorfozând aceste zile obişnuite şi emanând parfumul veşted al banalului. Prin urmare, şi această zi fusese doar o altă floare fără culoare a vieţii mele liniştite de om modest şi cam mediocru. M-am trezit de dimineaţă, mi-am sorbit ceaiul cu un ritual specific, m-am îmbrăcat încet analizând fiecare cută a hainelor apoi mi-am urmat programul zilnic fără nici o modificare: plecat, dat nişte telefoane, vorbit cu oameni, venit, răspuns la e-mail-uri, iar plecat şi, în final, revenit în cochilia mea care-mi oferă liniştea aceea interioară pe care strada ţi-o stârpeşte fără nici o remuşcare. Odată cu lăsarea întunericului, m-am baricadat în universul de vată albastră alături de veşnicile mele cărţi şi, cam plictisită, am purces la drumul prăfuit al imaginarului.
Pentru cine a avut însă parte şi de celelalte zile, de zile negre, pline de angoasă în care sfâşierile te inghit din toate colţurile fără să existe vreo şansă de evadare, când eu-l tău se chinuie de moarte zbătându-se în propriile-i laţuri, când voinţa de viaţă pe care bătrânul Schoppenhauer o înălţa pe culmile cunoaşterii se stinge încet asemenea unei stele care e pe punctul de-a muri, zilele ca cea de astăzi sunt o binecuvântare. Când lumea oamenilor cu aşa-zisa ei societate consumeristă strălucind a tinichea de bâlci se hilinzeşte la tine ispitindu-te să-i guşti din vinu-i opulent al desfrâului, obscuritatea camerei tale mici şi încărcată de semnificaţii, pare o rază fosforescentă venind din paradisul edenic.
Ce minunate sunt liniştea, absenţa durerii, zilele lipsite de apăsare în care nici durerea, nici plăcerea nu ridică tonul, în care totul se petrece într-un ritm lent fără tobe şi chitări electrice! Ce de dorit sunt aceste falduri existenţiale ce atârnă graţios pe ferestrele timpului! Cât n-aş dori să se prelungească până-mi vor fi acaparat orice impuls motivaţional, orice dorinţă de nou, orice pasiune îngreţoşată a căutării avide după suspine…
