Dilema tânărului adventist.

Lumea post-modernă în care ne ducem existenţa merge pe principiul “nimeni nu are voie să contrazică pe nimeni”. Orientările religioase pe care le ai nu mai stârnesc repulsiile care le starneau înainte de `90. Pozând într-o (falsă) toleranţă, societatea de azi permite oricui să se manifeste, în materie de religie, aşa cum găseşte el de cuviinţă. Şi nu mă miră paleta largă a sectelor care-au apărut urmare acestor libertăţi necondiţionate. Practic, dacă peste noapte-mi vine ideea (revelată) că de mâine trebuie să mă închin zeului “chiuvetă” şi, eventual, îmi mai găsesc şi niste simpatizanţi, nimeni nu ma opreşte să-mi pun gându-n aplicare.

Religia din care fac parte, cam fundamentalistă la origini, nu mi-a fost un ghimpe-n coaste în dezvoltarea mea socială şi intelectuală. Cu toate c-am mai avut ceva probleme legate de Sabat, toţi se obişnuiseră că-s adventistă, aşa încât apelative gen “pocăito” nu se găseau în vocabularul celor cu care intram în contact. Auzisem de la bunici câte înduraseră ei din pricina credinţei. Ei bine, vremurile s-au schimbat acum şi trăim într-o lume tolerantă, în care “iubirea aproapelui” a atins apogeul şi-n care, singurele probleme cauzate de propria-ţi religie, vin din străfundul fiinţei tale, nicidecum din exterior.

Tendinţa generală a tineretului sec. XXI este spre deculturalizare, dezintelectualizare, numiţi-o cum vreţi. Cert e că interesul pentru folosirea intensă a capacităţilor mentale (date tot de Creator) scade tot mai mult. Şi-aşa ne trezim peste noapte într-o societate consumeristă al cărei slogan moral e “Coca-Cola”. Ei bine, cu oamenii făcând parte din această categorie, nu ai probleme în ce priveşte religia ta. Însă, când cercul în care fiinţezi este de-o altă construcţie, când oamenii cu care ai de-a face sunt oameni care nu-şi bat joc de creierul lor, atunci apare, inevitabil, întrebarea: ca să fiu adventist, trebuie să fiu IDIOT? Şi asta nu pentru că, creştin fiind, crezi în Dumnezeu, ci pentru că ştiinţa, de foarte multe ori, vine în contradicţie cu multe dintre povestirile Bibliei, carte pe care tu o aşezi la baza modului tău de a vieţui. Astfel, când TOATE metodele ştiinţifice au căzut de comun acord că vârsta Pământului este de peste 4,5 miliarde de ani, istoria Potopului ce temei mai are? Când încă din Renaştere se ştie că Pământul este cel care se roteşte în jurul Soarelui şi nu invers, cum explici ce spune Sfânta Scriptură despre faptul că Iosua i-a poruncit Soarelui să stea nemişcat, şi nu Pământului!? Ce să mai vorbim de faptul că liliacul ne e prezentat în Biblie ca fiind pasăre doar pentru că are aripi! Dac-aş fi fost fundamentalistă, probabil că aş fi găsit o explicaţie (logică) tuturor acestor ambiguităţi.

Dată fiind situaţia asta, poţi să pleci capul în faţa clericului, sau să stai de partea adevărului, aşa cum a făcut-o Galilei, şi să fii acuzat de erezie. Poţi să rămâi în epoca bronzului când a fost scrisă Geneza, sau poţi să te adaptezi lumii contemporane. Oricum ar fi, întrebarea aceea sfâşietoare crează adevărate probleme în inima unui tânăr ale cărui principii religioase sunt solide şi bazate pe Scriptură şi mintea lui, care nu-l poate lăsa rece la avântul pe care ştiinţa l-a făcut de-a lungul timpului. Dragă tinere, pentru tine am un singur răspuns: “Cercetaţi Scripturile pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine” (Ioan 5:39) Prin urmare, degeaba cauţi răspunsuri ştiinţifice în textele Sfintelor Scripturi, căci nu le vei găsi. Sau, cel mai probabil, acestea vor fi incompatibile cu răspunsurile pe care le oferă ştiinţa modernă.

Şi ca să fii adventist, NU, nu e nevoie să fii idiot. Nu e nevoie să fii un omuleţ scos pe bandă rulantă asemenea celor de aici, omuleţ care, inevitabil, se va prăbuşi în ghilotinele unui sistem religios îngust în care alţii gândesc pentru tine. Ca să-l citez pe-un om drag mie, “credincioşii nu trebuie să-şi lase creierul la garderobă atunci când vin la biserică. Tinerii nu trebuie să se simtă vinovaţi pentru că îşi pun întrebări.“

Ba mai mult, însăşi scriitoarea pe care cei mai mulţi opozanţi o acuză de “îngustime” şi pe care eu o admir enorm, Ellen White, scria: Pentru a înţelege descoperirea voinţei lui Dumnezeu pentru noi, este necesară o cultivare a intelectului. (…) În religia creştină există o ştiinţă care trebuie cercetată şi cunoscută pe deplin. (…) Dorinţa tinerilor de a atinge cele mai înalte niveluri ale dezvoltării puterilor intelectuale este BUNĂ. (…) Domnul Hristos a aplicat în viaţa Sa propriile învăţături divine. Zelul Său nu L-a determinat niciodată să devină fanatic. El a manifestat consecvenţă şi precizie, fără a fi obsedat; bunăvoinţă, fără a fi lipsit de personalitate; duioşie şi compasiune, fără a fi sentimental. Dacă Biblia ar fi studiată aşa cum ar trebui să fie, oamenii ar deveni puternici din punct de vedere intelectual. (citate extrase din lucrarea “Minte, Caracter, Personalitate” – vol.1)

Prin urmare, dragă călătorule al acestui spaţiu wide al internetului care te-ai oprit pe acest mic GLOB şi care poate eşti cufundat în dileme privind credinţa ta, trezeşte-te: ca să fii adventist (aşteptător al revenirii lui Isus Hristos în slavă), nu numai ca nu e nevoie sa fii idiot, ci chiar NU AI VOIE sa fii idiot!