e numele filmului pe care tocmai l-am văzut. Încadrându-se în tiparul filmelor gen K-Pax şi acesta exploatează ideea unei realităţi simulate echivalente unui timp multidimensional. Povestea e compusă din trei părţi în care personajul principal care e, pe rând, actor, scenarist şi designer de jocuri pe calculator se confruntă cu o realitate diferită de cea subiectivă. El este silit să aleagă între amica/prietena/soţia sa (care sunt reprezentate de acelaşi personaj)- o tipă fatty şi blonda care-cearcă să-l ispitească spre o realitate neaccesibilă nouă. Numărul 9 se repetă obsedant, el fiind cel care simbolozează adevărata identitate a eroului – un înger. Este exploatată ideea divinităţii care a creat lumea urmare a gandurilor sale hazardate, fapt pentru care situaţia aici pe Pământ este cea prezentată de un joc. Piperul este adaugat de “greşeala” strecurată în scenariu: îngerului buclucaş îi place viaţa din spaţiul şi timpul nostru, motiv pentru care un alt nouar, trebuie să vină să-i “deschidă ochii”. Finalul e destul de previzibil, arhanghelul alegând să se întoarcă pe planeta lui, desprinzându-se de a noastră şi luând forma unui romb fosforescent care se pierde în mulţimea punctelor luminoase ale Universului.
Cu totul, a fost un film destul de slăbuţ cu o abordare nelipsită de clişee, dar a cărui idee de bază e una interesantă: realitatea umană este produsul unui joc iluzoriu al unei inteligenţe ce nu are nimic de-a face cu omenescul. Pentru asta ar merita văzut.
LATER EDIT: dacă nu pentru idee, măcar pentru coloana sonoră care e aproape perfectă trebuie vizionat.
