You know what music is? God’s little reminder that there’s something else besides us in this universe; harmonic connection between all living beings, every where, even the stars.
De-a lungul vremii, muzicii i s-au dat multe definiţii aşa încât mă găsesc inaptă de a mai înşira acum câteva cuvinte care oricum, au mai fost spuse cândva. Se spune că despre lucrurile cele mai apropiate ţie, cu greu poţi te poţi exprima. Este exact ceea ce experimentez eu acum.
Pelicula vizionată m-a dus cu gândul la muzica sferelor, aşa-numita muzică a îngerilor. Muzică a sferelor, tocmai pentru că ea se găseşte pretutindeni, în orice şi în oricine. Muzică a sferelor, pentru că ea e capabilă să unească ceea ce destinul implacabil a rupt pentru totdeauna. “I believe in once upon a time”- aşa debutează povestea lui Evan Taylor, un orfan, care la 11 ani chemarea muzicii îl face să părăsească centrul de plasament în care crescuse şi să plece în cautarea părinţilor săi. Numele celebre (Kerri Russel-mama, Jonathan Rhys Mezers-”tata” de la Versace şi Hugo Boss, Robin Williams-vrăjitorul, Terrence Howard-asistentul social), coloana sonoră şi povestea originală, fac din acest musical unul nominalizat la Oscar, care-ar trebui să fie pe lista oricui de must see it!
Cât de departe poate merge muzica? Merge până-ntr-acolo încât e stare să dea viaţă, s-o ia, pentru a o dărui din nou în deplinătatea ei. Sunt tratate mai multe laturi ale muzicii, de la cea curativa până la cea maladivă, de la muzica ce porneşte din inimă şi care se autosatisface prin ea însăşi până la industria muzicală exploatată în scopuri mârşave. Ca la nici un alt film, la acesta mi-am dorit extrem de mult un happy end. Trăiam pe scena din Central Park alături de micul talent, îi controlam fiecare gest al mîinilor în timp ce dirija orchestra, simţeam licărirea din ochii lui, strigătul halucinant al muzicii ce n-a ţinut cont de spaţiu şi timp şi a restabilit legătura edenică trup-suflet. În concluzie, a fost un film ce l-aş eticheta drept un climax continuu a cărui intensitate nu se modifică până după final.
I believe in music the way some people believe in fairy tailes. I believe in music, i believe in once upon a time. Because “music” brought you to me. Because “once upon a time” stole me from you. And because the music will be that who make US come back. to music.










rush ie o melodramă de categoria 14 cu lacrimi de crocodil muzicant
Comment de mangaloy — aprilie 22, 2008 @ 7:15 AM |
Sensibilitatea si emotiile daruite de sunetele curate, povestile scrise anume pentru cei cu suflete de copii, toate astea se straduiesc sa le stearga din mintea lor. Cel mai adesea le vor privi pe furis, apoi cu teama ca ar putea fi catalogati drept adepti ai unui romantism desuet …vor anihila din cateva cuvinte taioase si plasate atat de bine in punctul de sensibilitate maxima incat sa poata ucide si ideea de tresarire a inimii.
Nu-i nimic…nu-i nimic…
Ochii lacomi si nelinistiti inca se mai bucura de tremurul firav al firului de iarba. Auzul inca percepe sunetele tacerilor lungi , strabatute de ascutite tipete ale fapturilor nevazute…
Numai tacerea era de-ajuns…la fel de bine ar fi reactionat cei din jurul vostru, cei de care va temeti a arata ce simtiti de fapt si daca…pastrati tacerea…
Sau poate deja nu mai sunteti copii deloc. Atunci da, este explicabil de ce nimic nu va mai poate uimi.
Comment de foryoualien — aprilie 23, 2008 @ 1:32 PM |
aveti dreptate amandoi.
“Sau poate deja nu mai sunteti copii deloc. Atunci da, este explicabil de ce nimic nu va mai poate uimi.”
cine-i acest “voi”?
Comment de Alexa — aprilie 23, 2008 @ 1:51 PM |