Noul ateism şi “cei patru călăreţi ai Apocalipsei” (2)

Christopher Hitchens nu e tocmai un om de ştiinţă cum sunt ceilalţi trei confraţi ai săi, ci el e un jurnalist care mânuieşte extrem de bine arta cuvântului, un om care şi-a unit toate resursele în vederea atingerii unui singur scop: anularea religiei. Ideea lui de bază este atributul otrăvitor al religiei. “God is not great. How religion poisons everything” ramâne cartea sa de căpătâi, lucrare în care e dezbătută ideea amintită mai sus. Religia este extrem de nocivă pentru creierele noastre de primate neevoluate consideră Hitchens. De ce totuşi otravă? Dacă e să ne întoarcem la etimologia acestui cuvânt, vom găsi că el înfăţişează caracterul maladiv, uneori mortal al unei substanţe toxice ingerate. Şi categoric, aici mintea ne poartă la Războiul sfânt, război a cărui finalitate probabil nu se va materializa nicicând. Asta face religia. Ucide. Mulţi au murit în numele credinţei lor şi mulţi omoară sub acelaşi steag. Teroarea nevrotică a împânzit orice colţ al lumii post-moderne. Dumnezeu este un tiran căruia îi place mirosul sângelui, care se îmbată cu el şi nu acceptă sevrajul. În plus, El e un Dumnezeu discriminator întrucât are un trib favorit pe care-l numeşte “poporul său”. Totodată, situaţia zeului teist este şi mai tristă. Homo sapiens a apărut acum 100 000 ani (?!), asta înseamnă că timp de 90-şi-ceva de mii de ani, Yehova a stat cu mâinile în sân în timp ce oamenii erau la mila naturii, cu rată foarte mare a mortalităţii infantile, cu speranţă de viaţă de ~25 de ani, etc, ca apoi să decidă, în imensa sa înţelepciune, să apară unor analfabeţi din orientul mijlociu. Sunt doar câteva argumente pe care Hitchens, -în imensa sa înţelepciune-, le aduce în favoarea ideilor promovate de el. Are dreptate? Nu are? Cineva spunea că oricine are dreptate în orice situaţie. Nu vom evidenţia acum motivele ascunse ce stau în spatele politicii acestui jurnalist sclipitor, motive ce pot fi materiale (caci da, se vinde incredibil de bine!), sau cele privind imaginea publică. Important e că acest curent a prins aripi, ele continuă să crească, până vor împânzi…. STOP!

Dar cine sunt de fapt cei 4 călăreţi ai Apocalipsei? De ce aceşti susţinători ai ateismului şi-au luat un concept prezentat tocmai în Cartea care vorbeşte cel mai mult despre Dumnezeul pe care ei Îl renegă? ***interesant este că atunci când aduc argumente împotriva religiei, se referă la TOATE religiile lumii, atât cele monoteiste cât şi politeiste, însă când îl neagă pe dumnezeu, se referă doar la Dumnezeul creştinilor.***

Iată mai jos o scenă pamfletică extrasă din The atheist Apocalypse referitoare la cei four horsemen:

Cei 4 călăreţi ai Apocalipsei, aşa cum sunt ei prezentaţi de către Ioan, apar urmare a ruperii celor 7 peceţi de către Miel. Aceasta, în simbolistica biblică, desemnează tocmai descoperirea cu privire la evenimentele finale ale omenirii. Nu vom stărui acum asupra escatologiei, vreau doar să amintesc culorile celor 4 cai şi simbolistica lor: 1.alb (biruinţă), 2.roşu (întinare morală şi apostazie), 3.negru (foamete şi molimi), 4.galben (moarte).

Revenind la ateism, chiar Voltaire, el însuşi ateu, spunea că daca Dumnezeu nu există, El ar trebui inventat. De-a lungul celor două milenii frământările în ceea ce priveşte existenţa Dumnezeului creştin s-au acutizat tot mai mult. Există însă doar două tabere: cei ce cred şi cei ce nu cred. Eu am ales să fac parte din prima tabără. În cele două postări am tratat mai mult subiectul din partea celor care nu cred. A fost îmbietor, ca un parfum proaspăt peste veacuri în care ne-am săturat să tot fim ghiontiţi din toate părţile de imaginea unui Dumnezeu care nu se schimbă. Un astfel de Dumnezeu nu mai e relevant pentru sec.XXI. Şi totuşi, El veşnic Acelaşi, Se înnoieşte zi de zi. Despre aceasta voi vorbi în postările urmatoare. Nu despre Dumnezeul prezentat de cei 4 magnaţi ai ateismului contemporan, ci despre un NOU TEISM care descoperă un Dumnezeu relevant secolului nostru. Nu despre o religie care şi-a întins veninul letal până-n măduva fiecărui oscior, ci despre un Dumnezeu care oferă “vindecare neamurilor”.

Dacă pentru tine Dumnezeu nu există, ai face bine să-L inventezi. Căci, altfel, trupul şi sufletul tău nu vor fi capabile să emane decât o singură substanţă: otrava.